Ma...

Pleci, cu fruntea senina si inima franta in mii de bucati
Pleci, visand ca vei reveni, dar stiind, undeva in adancul sufletului tau, ca nu te vei mai intoarce
Pleci
Luand cu tine cateva cutii si amintirile dintr-o primavara si-o toamna
Dar nu poti lua doruri
Pleci, si-n linistea diminetii ti-ai prins zambetul de duminica
Dar, pe ascuns, ti se rupe o lacrima din coltul ochiului drept

Raman
Si ma intreb ce ma doare...
Sa fie oare ideea de a fi departe de tine sau regretul ca in putinul timp de intersectie uneori te-am judecat?
Imi da curs lacrimilor si faptul c-as fi putut sa te vad mai des cand erai la 3 pasi de mine
Si ma cert pentru nestiinta in a-mi descarca sufletul si a-ti asculta framantarile
Imi ingreuneaza fiinta spatiul ramas gol si amintirile parca dintr-o alta viata...
Iar peste toate astea sta durerea de a nu putea pune in cuvinte ce simt cand te indepartezi

Am fugit crezand ca-mi va fi mai usor desi ma incerca deja un dor nebun de tine pe cand te priveam impachetand
Inima Ma doare....
S-a rupt ceva, imi sopteste ingerul meu bun
Tot el... isi continua monologurile impacandu-ma ca oriunde te vei afla vei fi TU
Pleci, iei cu tine o bucata din ce-am fost eu si...