…fost

Nu venise inca vremea noastra, te-ai asezat bland pe scaunul de langa fereastra si te-ai pierdut in tacerea miresmei de salcam plouat.

Uitasei de ce te-ai fi infiorat la privirea-mi patrunzatoare si te-a incremenit o pata de albastru din amintirea obrazului meu lovit. Ne unea, totusi, amintirea unor crampeie de cer invecinate din timpuri paradoxale si ne desparteau cateva sute de kilometri.
Vorbeai imaginar cu mine ca si cand ti-as fi stiut toata povestea si ultimele intamplari mi-ar fi completat jurnalul iar eu te ascultam ca si cand atunci si acolo s-ar fi cristalizat in jurul tau o aura de basm ce-ti putea proteja zambetul.
In jur totul era nemiscat..doar tu si eu ne inflacaram autentic si fara sens de-un ce-ar fi…fost