doispe in unu virgula cinci

de vreo 10 ani incoace, si ajunsai deja la vreo treizeci, ne tot intersectam cam o ora si jumatate .
in iulie.
tu sa-mi spui ce te bucura iar eu sa-ti marturisesc ce ma-ntristeaza si viceversa...
vorbim ca si cand am face o calatorie de 12 luni in timp record si spatiu neconventional si adunam toate amintirile intr-un bagaj pe care il comprimam binisor si-l indosariem in nu stiu ce rafturi din creier ca sa se adune praf pe ele.
asta ne prinde bine la stima de sine, la nevoia de apartenenta la grup si cateodata tine de foame, de somn sau de cald...
om mai continua dialogurile astea accidentale o vreme, ca doar vor mai veni decenii la care sa facem bilaturi, balante, cont de profit si pierderi, analize, costuri...
cert e, ca, de anu’ asta vom schimba luna, eu.
si tu fusul orar.
si ne vom intlani mai rar totusi...din ce in ce mai rar...