Raspunsul

pentru ca si mie si tie ne place sa fim fericiti, iti spun acum o poveste de demult...
se spune ca era odata, intr-o tara departe departe, cineva care, trezindu-se intr-o dimineata de primavara, uitase de ce s-a nascut si in nedumerirea matinala intreba vantul ce tocmai ii salutase fiinta...dar vantul, in graba lui nativa, ii spuse ca nu stia raspunsul si-si continua drumul...ingandurat se indrepta spre cascada ce-i innoia trupul si absorbindu-i prospetimea, ii ceru parerea...nici apa nu stia...
brusc i se lumina fata vazand rasaritul si-i trimise soarelui gandul sau confuz...soarele ii promise ca va cerceta si, curios din fire, isi trimise razele in calatorie
cu inima plina de speranta astepta pana spre apus, cand , printr-o raza verde si una rosie primi de veste ca nu se gasise nici o urma de adevar.
deznadajduit, la focul serii isi puse gandul sa arda dar nici in cenusa ramasa nu-i afla sensul...

cum nu mai ramasese nimeni pe care sa intrebe...se intreba pe sine: de ce traiesc? si zambind isi aminti...

iar eu..te indemn pe tine, ca dincolo de cotidian, sa te intrebi si sa iti iei ragazul sa-ti raspunzi pentru ca TU, numai TU, stii...raspunsul!