Quanto?

Pe tine te-am intalnit ca sa imi dea lacrimile cand te simt indragostit, sa ma bucur ca mai e cineva care rade cu sughituri si pentru a-mi tine companie cateodata in pelegrinarile mele prin lume. Te-am mai intalnit caci refuzam sa vad in jur reflectia slabiciunilor mele si in ciocnirile asemanarilor cu tine sufeream de un revelator efect de boomerang.
Ne vedem rar si nu vorbim prea mult pentru ca ne place sa avem intotdeauna dreptate si dupa ce am spus trei fraze in contradictoriu inchidem usile…tu ma provoci sa trec pragul mandriei si tot tu esti primul care te intorci spre mine si ma inveti ca as putea si eu sa fac acelasi lucru, lasand gheatarii ce-mi inconjoara inima sa se topeasca.
Intuiesc in tine inteligenta, putere si sensibilitate, descopar ca poti sa te orientezi excelent fara sa fi exersat apriori, ca poti fi cand copil, cand adult, intr-o reteta de cinci stele si ca poti ascunde timiditatea in spatele istorisirilor.

Iti imprumut usurinta cu care ii ierti pe ceilalti asa cum imi iei tu pixurile “doar” pentru cateva ore, ne recunosc nevoia ascunsa de afectiune si, desi nu stiu sa-ti citesc viitorul in stele, am mare incredere in tine caci dincolo de orice…ho solo una domanda: ma quanto…