Lovitura

Acum trei seri, spre asfintit, m-a lovit peste fata mirosul unei dimineti cu tine si am visat ca te ating.
In pornirile mele inconstiente m-am incumetat sa-ti brazdez orizontul si azi te-am provocat! Am facut primul pas, iti auzeam vuietul venelor ce-ti brazdeaza trupul si-ti urmaream cu coada ochiului chipul incununat cu nori iar tu ramaneai neclintit ca si timpul in vreme ce eu imi invingeam tacerea. Te-am strigat si nu mi-ai raspuns. Cand deveneai mai abrupt ma faceam una cu tine, ma ametise aerul tare pe care-l respirai si m-am prabusit, dar firea mea invingatoare s-a agatat intr-un gand trimis la-ntamplare. Mi-am inchis pleoapele doar ca sa te simt mai aproape dar, din pacate, amprenta talpilor mele iti atinsese doar putin tamplele intrand in rezonanta cu tine pret de o secunda.
Imi simteam buzele uscate de libertatea ta si ti-am sarutat umarul stang sa-mi stampar dorinta.
Recunosc ca mi-e greu sa ma intorc in lumea mea initiala si nu stiu daca sa fiu trista sau bucuroasa ca inima ta mi-a ramas ascunsa...