M-am intalnit cu tine ca sa-mi spui o poveste...tu vorbind ca sa-ti usurezi sufletul iar eu tacand mai intai din politete si apoi din coincidente.
M-ai invatat ca niciodata, chiar niciodata nu-i prea tarziu si ca orice fapta isi are radacina intr-un gand caruia noi insine ii dam nastere. M-ai invatat ca o calatorie e mai frumoasa daca o traiesti din plin si daca razi. Mi-ai aratat cum sa ma bucur de o bucata de paine si un pahar cu apa ca si cand ar fi cel mai teribil ospat din lume si m-ai indemnat sa apreciez diversitatea...
Am invatat, in timp ce te ascultam, sa ma joc ca sa-mi exprim libertatea si sa tac pentru a-mi aduna gandurile. Te-am vazut cand trist, cand fericit dar complet si-am inteles ca ambele fac parte din noi si se cuvine sa le respectam ragazul. Am mai invatat ca daca imi doresc ceva voi primi dupa ce-am asteptat o vreme si-am muncit pentru a plati pretul...
Mi-ai citit din carti crezand ca vei fi mai convingator dar n-ai inteles ca din toate monologurile la care ti-am fost spectator am luat ce avea sa-mi foloseasaca mai departe.
Mi-ai citit din carti crezand ca vei fi mai convingator dar n-ai inteles ca din toate monologurile la care ti-am fost spectator am luat ce avea sa-mi foloseasaca mai departe.
Lasa-ma sa iti impartasesc ceva: alegerile sunt subiective!
No comments:
Post a Comment