Taxi Driver

Prin lungile si minunatele mele calatorii intergalactice ajung eu saptamana trecuta aci, la noi, la romani, destinatie finala Bacau cu o deviatie aeriana pe Cluj (din pricini necunoscute mie). Dupa ce iau o tzeapa monumentala de la taximetristul ce m-a dus de la aeroport catre hotel, ma invat minte sa nu mai iau taxiuri oarecum si comand un taxi sa ma duca sa mananc undeva. Aflasem eu numele unui restaurant „bun”, urc in taxi, zic numele restaurantului si ma astept sa demareze, cand colo, foarte tanarul taximetrist, se uita la mine cu ochi blanzi si imi zice: pai nu stiu unde este, nu stiti dumneavosatra sa ma ghidati? Blonda de mine...ce sa stie...ii zic:suna un prieten. Isi suna el tatal si primeste ceva indrumari. Ningea afara, de ti-era mila sa dai pisica afara din casa, la un moment dat vad ca se opreste masina si tanarul nostru zice: gata!
Eu zic: gata ce....?
El zice: pai pe aici, pe undeva, ar trebui sa fie...
Eu zic: cum pe aici pe undeva???????????? Ma lasi in mijlocul campului?
El, imi zice bland: nu era visul meu sa devin taximetrist...mergeti si dumeavoastra pe jos pana aproape de chioscul ala...cica pe acolo ar trebui sa fie...
Eu, ce sa fac...? Ma dau jos, frumos si caut restaurantul...


Ziua urmatoare, dupa ce nu mi-a picat bine mancarea de la faimosul restaurant de langa alimentara, aflu de un alt restaurant, cel mai tare din urbe. Zis si facut, imi trag pe mine hainele ale bune, ca vorba aluia...numai oameni de vaza mananca acolo, ies din minunatia de hotel (unde se fumeaza in sala de mic dejun si eu ma incapatanez sa le dau feedback ca nu ar fi normal, dar deh...) si urc in primul taxi, o janghina de dacie obosita...ca zic in gandul meu (desi circul pe banii mei si as putea alege ce masina vreau)...sa fiu om klumea si civilizat sa iau prima masina ca, poate in timp, se mai face ordine si in tara noastra...
Intr-o buna dispozitie de zile mari, Ii zic domnului taximetrist ,trecut bine de 65 de ani, la restaurantul x, va rog!
Se intoarce el tacticos spre mine si zice: pai unde este?
Eu zic: pai undeva spre dreapta, dar nu stiu exact.
El zice: pai eu nu stiu unde ar fi
Eu zic: nu puteti afla?
El zice: nu!
Eu zic: si...atunci ce fac?
El zice: va dati jos in incercati la alt taxi.
No bun, ma dau jos tacticos, intru in urmatorul taxi, asta era o dacia nova mai spalata, zic numele restaurantului si taximetristul, de data asta, se uita la mine prin oglinda si zice: nu stiu unde este.
Eu zic: pai intrebati si dumneavoastra
Pune el mana pe mobil si apeleaza la optiunea „suna un prieten”. Prietenu’...nu raspunde
Privindu-ma din oglinda in continuare imi zice: nu pot sa va duc.
Eu, cu teoriile mele de problem solver si proaspat iesita din trainig, zic: pai intrebati si dumneavoastra prin statie.
El zice: pai...nu imi merge statia
Eu:...si atunci?????
El: va dati jos si incercati la alt taxi
Va bene, ma dau jos cu durere in suflet din dacia nova, urc intr-o dacia 1310, si spre marele meu noroc, stia omu’ ceva. Nu era el sigur dar a nimerit.


O rezolvaram si pe asta, sambata dimineata, ma duc eu la aeroport. Ajung acolo, imi fac check-in-ul si ma asez la o coada destul de mare. Aflu ca mai zbura si o companie low cost spre italia sau londra, mare aglomeratie. Ma uit la ceas, vad ca ar fi cam tarziu in ritmul in care se miscau cei de la securitate, ma asez la coada si, la un moment dat, dupa vreo 20 de minute, un tinerel vine si se pune cu toate bagajele in fata mea.
Eu zic: stiti, coada este in spate
El zice: stiu
Eu: pai daca stiti, fiti dragut si mergeti acolo
El: nu vreau
Eu: cum nu vreti?
El: simplu, nu vreau!
Un domn din spatele meu , mare, inalt, bine facut, il bate pe tanar pe umar si ii zice cu o voce grava: domnule draga, mergi la coada si stai la rand cum stam noi toti.
Tinerelu’: nu vreau...ce-o sa-mi faci?
Domnu’ cel "mare" zice, putin iritat: hai tinere ca nu pleca avionu fara tine
Tinerelu’ nostru zice cu ochi inocenti: pai nici fara tine nu pleaca...
Incredibil, vad eu faza asta si olteanca din mine nu mai suporta. Ridic tonul si ii zic ferm: FII BUN SI TRECI LA COADA! Hai, ai putin bun simt!
El se uita asa intrebator la mine si la culoarea parului meu, si zice: ti-am zis ca nu.
Eu,turata, zic: chem securitatea aeroportului
El: cheam-o
Ma duc la ghiseul companiei aeriene de la care imi luasem bilet si zic: este un domn acolo care a intrat in fata a 20 de persoane, l-am rugat frumos sa stea la coada acolo unde ii este randul dar nu vrea si va rog sa intervenit. Domnu’ de la compania aeriana imi zice impaciuitor: doamna, stati linistita ca nu este nici o problema.
Eu: cum sa nu fie problema domnule...? cum sa nu fie? nu mi se pare corect.
Doamna, zice iarasi domnu’ in cauza, stati calma ca oricum o sa chem toti pasagerii nostri ca acum ne imbarcam si dumneavoastra o sa intrati in fata
Domnule, zic eu, nu intelegeti, nu este vorba de asta ...este vorba de ceea ce se intampla si nu vreau sa tolerez acest comportament.
DOAMNA MIU, va rog eu sa va calmati, imi zice reprezentantul companiei aeriene.
DOMNUL MEU, ii zic, sunteti un oficial pe acest aeroport si va rog sa luati masuri
Se uita lumea la mine ca la maimutza...si continuam dialogul in aceasta maniera timp de cateva minute. Intr-un final, el zice neimpacat ca eu nu tac: pai eu nu pot sa fac nimic
Eu, de colo zic: pai chemati pe cineva care POATE, DOMNULE!
Vede omu' nostru ca nu are cu cine (in spetza cu mine) si imi zice pastrandu-si calmul: uitati acolo este cineva de la securitatea aeroportlului
Eu cautand in zare pe cineva in uniforma, zic, nezarind pe nimeni: unde?
El zice: acolo, la 1 metru in stanga dumneavoastra
Imi imaginez ca „securistul" vazuse toata faza dar a tacut malc. Ma intorc "HOTARATA" spre el si ii zic: buna dimineata, ma numesc Irina, sunt pasager al unei comanii aeriene ce decoleaza de pe acest aeroport in aceasta dimineata si este acolo, dupa stalp un domn care a intrat in fata mea si a altor 20 de persoane si nu vrea sa stea la coada. Va rog sa interveniti.
„Securistu" zice: Doamna lasati.
Eu zic: cum sa las Domnule? Cum sa las, ca nu mi se pare corect. Va rog sa veniti acolo si sa luati masuri
El zice: NU POT
Eu zic: cum nu puteti????????
El zice: pai nu pot pleca din acest loc
Eu zic: BINE! atunci cum facem????????????????????????????
El zice: pai stati aici in dreptul meu si daca domnul respectiv o sa intre in fata dumneavoastra imi spuneti si intervin atunci.

Inspir, expir...si in minutul urmator ma cheama sa ma imbarc de urgenta ca pleaca avionul si uite asa intrai in fata la toti, EU, CARE FACUSEM SCANDALUL SCANDALURUILOR!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Concertul

In orice sens ai merge viata ti se deruleaza in viteza vantului de la miazanoapte. Cand iesi din spatiul tau inchis de ganduri si povesti, concertul lumii iti este in sange si ti se preling lacrimi de relativ printre gene. Alergi, stai, insipiri, expiri, masori in fiece pas ce te bucura sau ce te intristeaza si intre a vrea si a nu putea, intre inaltare si cadere, intre sacrificiu si nepasare, intre mana stanga si mana dreapta ti se dezlipeste trecutul in foite de ceapa sanatoase si bolnave si ti se construieste viitorul in perdele de fum colorat. Nu este vorba despre tine, cel de acum, ci despre tine cu cinci secunde in urma si cinci secunde inainte, o comprimare a trecutului, prezentului si viitorului intr-un zbor fara aripi frante doar cu tribut pentru sacrificiu si pasiune, iubire, nebunie, curaj, cu omenesc si divin, cu si fara reguli. Nu ti se coboara ochii decat in tine pentru a cauta puterea de a fi in prezent in timp ce un cordon ombilical te leaga de experienta primara de plutire fara a te dezlipi de pamant. Ramele unor ochelari de vedere prea puternici ti se lipesc de tampla pentru a accentua relaxarea tensionata de atatea trairi, nu poti sau nu vrei sa poti sa te opresti. Fulgi de zapada ti se sparg de fata, ti-au degerat mainile, nasul ti s-a lipit si dintii, tremurand si ciocnindu-se, isi cer dreptul la intuneric, suna telefonul mobil si nu-ti gasesti cuvintele pentru ca plecasera brusc odata cu “fa” dansand in drum spre “mi” sau “re”????

Acasa?

"...
Glinda: Ce ai invatat din toate astea?
Dorothy: Daca vreodata imi voi mai urma dorintele inimii, n-o sa caut mai departe de ograda mea. Si daca ceea ce caut nu se afla acolo, n-o sa preget niciodata sa incep de acolo cautarea. E bine asa?

... in final, Ozul devine acasa; lumea imaginata devine lumea reala, si asta se intampla pentru noi toti, deoarece adevarul este ca, odata ce ne-am parasit locurile copilariei si am inceput sa ne facem viata noastra, inarmati numai cu ceea ce avem si cu ceea ce suntem, intelegem ca secretul real al pantofilor rosii nu este ca "nicaieri nu-i ca acasa", ci mai degraba ca nu mai putem numi nici un loc acasa: bineinteles, in afara de casa pe care ne-o facem sau de casele care sunt facute pentru noi in Oz, loc care se poate afla oriunde si peste tot, cu exceptia celui din care am pornit."



Din eseul "Dincolo de Kansas", Salman Rushdie, Dincolo de limite, Polirom 2006

Galben

Cadoul tau de azi m-a luat prin surpindere.



Daca as fi fost copil as fi topait de bucurie, te-as fi strans tare de tot in brate si ti-as fi inganat cateva ritmuri de demult (din muzica ce-ti place tie, ca muzica mea ..nu-ti este printre preferate). Asa...am zambit, am tacut si m-am bucurat dupa masca mea din ultimele vremi de fosta ta bucurie la care ma facusei martora inainte de a o fi avut.


Ti-as fi povestit milioane de ganduri si te-as fi mintit spunandu-ti si adevaruri pe ici pe colo. Am fi facut un traseu inconjurul lumii in masina. Am fi ras de o oarecare intamplare.Te-as fi intrebat despre atatea si atatea si mi te-as fi imaginat la mansarda, langa pian, razand cu ochii si inima si jucandu-te de-a fericirea...



Masina ta de curse de pe noptiera mea face cat un sac de cadouri de la 3 bucati de Mos Craciun ce-au uitat sa vina in ultimii ani. Dau 10 mii de mile, 2 carduri la ING si colectia mea de vederi, carti si bijuterii...ca tu sa iti gasesti copilotul...pentru ca...la ce bun vise implinite cand dimineata te trezesti singur????????????

Stiai ca nimeni altcineva nu m-a mai spalat pe picioare?

La inceput de an…

Vreau…

un masaj cu ulei de ylang ylang
sa mananc somon la cuptor cu sos teriyaki
sa merg la un curs de gatit
sa ma plimb cu balonul
sa vad marele zid chinezesc
o rochie din matase naturala
niste cercei cu perla verde
o pijama
papuci de casa pufosi
sa dansez tango pe o strada oarecare din argentina
sa castig un pariu pe un meci de tenis…in viata asta
sa fac pelerinajul de la santiago di compostela
sa vad o colectie de filme celebre
sa scriu un roman
sa tin un curs de vara la elevii din giubega
safari in africa
sa negociez in piata din istanbul sau din casablanca
sa fac jaloane in budapesta
sa joc sotron in piata unirii
sa invat sa inot
sa imi duc nepotul cel mic intr-o vacanta de o saptamana
sa fiu nasa la cativa copii
si ar mai fi cateva…dar…va las sa ghiciti :)

Stiu…
ca atunci cand soarele apune intr-un loc se pregateste sa rasara in altul.

Ma intreb…
ce e mai bine:sa fii gara sau sa fii tren?